Singur ( I )

PRIMELE GANDURI


Mereu te gandesti la lucrurile care sunt interzise.Cum a fost cand te ai gandit prima data la sinucidere?Cum a fost prima data cand te ai gandit cum ar fi sa omori pe cineva.Este chiar asa de greu?Pot rezista dupa prima crima?Merita cineva sa moara pentru ce ti a facut?O mie de ganduri.
Pasesc incet pe coridoarele inguste si murdare ale liceului situat la marginea orasului.Un oras mic in care ma simt amenintat la fiecare pas.Poate nu exista nici o amenintare din partea lui........poate eu sunt o amenintare pentru locuitorii lui? Cuprins de aceste ganduri reusesc sa ies din cladirea ce pare ca are prea multe scari, prea multe etaje sau doar poate prea multi oameni.De data asta am reusit sa scap.Nu ma vazut nimeni, nu ma atins nimeni, nimeni nu mi a facut rau.O zi in care am scapat fara ca sa sufar pentru restul zilei.Pasesc repede pe trotuarul ingust plin de praf, cu capul plecat pentru ca nimeni sa nu ma observe.
-Ce zi super am avut ieri frate.Am petrecut de dimineata pana seara, praf m am facut.” spunea cineva in jurul meu
Nu am ridicat capul, nu am vrut sa l vad, nu vroiam sa stiu cine este.Stiam un singur lucru: ii uram pe toti pentru ca in fiecare zi unul dintre ei ma facea sa sufar.Pentru mine toti erau o singura persoana pe care o uram din tot sufletul.
Ajuns acasa ma arunc pe pat.Stau minute in sir si ma uit la tavanul dormitorului meu.Ma ridic si imi vad fata in oglinda si imi dau seama ca nu urasc doar oamenii din jurul meu, ma urasc si pe mine.De ce nu pot face nimic?De nu pot lua o decizie care sa mi schimbe radical viata?Care este decizia corecta?Sa ma sinucid sau sa omor persoanele care ma fac sa sufar, care imi aduc asa de multa suferinta in fiecare zi.
Ma uit in oglinda si incep sa strig: „Ultima zi in care va mai fi asa, ultima zi in care ma voi simti asa de trist, poaqte ultima zi din viata mea”Alerg spre bucatarie si aleg din multimea de pastile.
Doar eu cu singuratatea.De cate ori nu te am numit prietena mea, de cate ori nu am plans alaturi de tine, de cate ori nu ai fost langa mine?MA uit la tine iar tu te uiti la mine pentru a confirma ca nu vei pleca.Stiu ca eu te tin aici.De cate ori mi am facut rau singur?Cat timp va mai trece pana golul din inima mea sa dispara.Lasat mereu singur de toti oamenii simt ca mereu vom fi doar noi doi.Toti ma lasa in urma prada singuratatii iar eu nu mai pot sta aici inca o ora.Cine este admiratorul tau secret de nu vrei sa pleci mereu de aici?Stiu ca doar tu ai mai ramas, si tu ma faci sa renunt la viata.
-Trezirea!!!! , striga cineva la mine.Ma trezesc si sunt inca in viata, sunt inca aici pentru a fi singur, pentru a ma teme mereu de toti oamenii care sunt in jurul meu.Dupa o mica pauza prin bucatarie in care arunc mancare pentru ca familia mea sa nu observe ca in fiecare zi nu mananc, plec sa dorm in continuare.Macar asa traiesc in lumea mea in lumea viselor.
A doua zi din nou pe culoarele liceului.Cu greu reusesc sa trec fara ca cineva sa mi ceara bani.In spatele meu cineva nu este asa de norocos, dar nu imi pasa ma bucur ca nu am fost eu, nu imi paa de restul oamenilor pentru ca nici lor nu le pasa de mine.
-Sorin, in fiecare zi intarzii.Nu iti este rusine?Altii de la tara se trezesc de la cinci dimineata sa poata veni la cursuri.........incepe sa tipe diriginta mea
Nu e prima zi cand aud aceste tipete.Deja nu imi mai pasa.Stie ea cat astept in fata liceului in speranta ca nu va mai fi nimeni pe coridoare cand ajung eu?Stie ea cata suferinta imi poate aduce fiecare zi in care sunt nevoit sa vin in aceast iad al suferintei?
Au trecut cele sase ore in care aproape nu m am miscat din banca.Incerc sa devin invizibil.Nu vreau ca cineva sa ma vada.Nu vreau sa devin trist, nu vreau sa mor.Nu stiam ca sunt deja mort in interiorul meu.
Se aude soneria care imi da si speranta dar si frica deoarece trebuie sa ma intalnesc mereu cu oamenii, trebuie sa trec mereu pe langa ei, trebuie sa devin invizibil.
- Uite-l ma pe poponarul tau!!!Striga cineva.Privirile celor din jurul meu se indreapta catre mine deoarece respectivul a avut grija ca restul sa si dea seama despre cine este vorba.Am esuat, azi sufar din nou, azi urasc si mai tare decat ieri.Azi visez din nou.Visez ca scot un cutit si incep sa l bag in pieptul celui care imi aduce suferinta in aceasta zi.Sangele sare pe mine dar asta imi aduce si o mai mare pofta de a vedea mai mult sange, de a vedea suferinta in ochii lui, de a auzi sunetele ingrozitoare ale disperarii, sunetele care se aud cand cineva moare inecat cu propriul sange.Momentan este doar un vis dar poate maine devine realitate.Imi doresc asa de mult sa l omor incat nu imi mai pasa de ce ar urma dupa acest fapt.
Acum imi dau seama cat sufera un homosexual daca mie care sunt heterosexual acele cuvinte imi aduc atata suferinta.Asa de multe nopti am plans pana am adormit incat mi am pierdut speranta ca intr-o zi cineva ma va putea face fericit.
O noua zi un nou vis.Azi visez ca am reusit sa fac rost de arma care de cateva saptamani este calea mea spre fericire.Este ziua in care creierul lui Adrian si Alex va fi pe peretele coridorului liceului pentru ca toti sa vada dar mai ales sa auda strigatele lor de durere si disperare.Acum eu inteleg copii care sunt dati din cand in cand la stiri deoarece au tras cu arma in colegii lor si in profesori.Asta se intampla in Statele Unite ale Americii si nimeni nu se gandeste ca se poate intampla si aici.Daca as avea o arma maine stiu ca voi fi la stiri.Visez la clipa cand voi fi la stiri pentru ca toti sa vada cata suferinta pot produce, pentru ca toata suferinta mea sa dipara.
- „Colegii si profesorii spun ca Johnatan era un elev si un coleg linistit care nu a facut niciodata profesorilor probleme.Nimeni nu isi poate explica care au fost motivele pentru care acesta a luat decizia de asi impusca colegii.Dupa fapta sa criminala Johnatan sa sinucis.Nu a fost gasit nici un bilet in care sa fie explicate motivele care l au impins sa faca aceasta fapta” spune afectata Esca la stiri.

Ce idioti!HA! Si eu sunt un coleg linistit si un elev care nu face probleme.Sunt cel mai linistit om in ochii celor din jur.Mereu mi se spune „vai ce cuminte si linistit esti” si atunci de ce imi doresc asa de mult sa vad sangele si durererea in ochii celor care ma fac sa sufar?De ce in fiecare zi visez la ziua in care voi veni cu o arma si imi voi ucide colegii si profesorii care nu au facut nimic sa ma apare, sa ma ajute?Inteleg de ce ucid elevii din SUA si sper ca intr o zi sa am puterea de a face ce visez in fiecare noapte, sa devin asemena elevilor americani denumiti de presa ucigasi.Poate intr-o zi vor afla si ziaristii cine sunt vinovatii si eu adorm cu gandul sa fac rost cat mai repede de acea arma.Suntem in Romania si pentru moment pare imposibil sa pot procura o arma dar tot aici am invatat ca daca ai bani totul se poate gasi.
O noua dimineata, pasesc grabit in drum spre locul care sper ca va deveni locul razbunarii mele si a tuturor celor ca mine.Imi doresc sa nu fiu singurul care ucide pe cei care produc suferinta.
- „Buna Sorin, nu stiam ca esti la liceul unde sunt si eu”
Prima persoana care ma observa.Poate nu merita toti sa moara, poate nu toti sunt la fel de rai.Dupa o scurta discutie
- „Cred ca esti cea mai cuminte si linistita persoana pe care o cunosc”
Acum regret ca m am gandit la posibilitatea ca cineva ar trebui special exclus din planul meu.Cineva atat de prost si care nu intelege ce se intampla in jurul meu merita sa moara.Data viitoare cand cineva imi va mai spune cat de cuminte sunt voi lua o piatra si l voi lovi pana ce fata lui nu va mai putea fi recunoscuta din cauza sangelui, pana ce voi auzi ultima suflare.